Jurnalul unui makeup artist – Ultima clientă de sâmbătă seara

E ora 19.58, mai am 2 minute până vine EA. Ultima clientă de azi.  O aștept cu nerăbdare precum așteptam perioada aceea a lunii după prima experiență în de-ale dragostei, în tinerețe. Vine? Nu vine?  Îmi  contrazic singură convingerile și principiile, dar având în vedere că m-am trezit la 4 dimineața când voi toți ori dormeați ori încă petreceați și am reușit să mănânc o banană ÎNTREAGĂ  toată ziua,  cred că absența ultimei cliente de azi nu m-ar deranja deloc, dimpotrivă. Imaginea patului din capul meu  e mai tentantă decât un machiaj după 14 ore de lucru, să recunoaștem.

A venit. E nouă. O scanez rapid  și realizez că stau față-n față clietei, pe care nu ți-o dorești de soacră.

Vin primele instrucțiuni: „Să mă faci să arăt cu 20 de ani mai tânără și să nu mi se vadă ridurile. ”

Really, queen? Exact ce îmi doream. Arunc rapid o privire  pe masa de lucru și verific din nou ustensilele.  Nope, bisturiul nu e acolo. Prin urmare machiez, nu operez. Buun, cu un zâmbet  de copil nevinovat îi explic doamnei că ridurile tot riduri vor rămâne și nu vor dispărea miraculos prin aplicarea anticearcanului cu 4 nuanțe mai deschis precum dorea dumneaei. Nu-i place. Zâmbesc puțin mai forțat și o asigur că va fi frumoasă. Începem. În cap îmi fredonez melodia „Ultimul drum” de la Thunderstorm și rezist. Patul acela din capul meu pare un vis tot mai palpabil și mai atrăgător.

Aplic fondul de ten. Nu-i bine. „Ce fond de ten e ăsta, că nici nu se vede pe față. Dacă tot plătesc ATÂÂÂÂT, pune unul să se vadă!” Hmm… Păi nu-s eu fraieră? Dau 200 Ron pe un flaconaș cu fond de ten, tocmai din ăla să nu se vadă pe față când defapt efectul dorit e „aplicare cu trafalet”?  M-am ambiționat. Luni merg să cumpăr vreo 2-3 fonduri de ten cu 20, maxim 25 ron bucata pentru doamne cu pretenții. Și va fi și cu extra cost, să se știe.

Vine pudra. „Aaaaoleeeu! Așa albă mă faaaci??? ” Jeesus Christ. „Nu doamnă, e pudră transparentă. Nu se va vedea pe față” . Nu mă crede dar măcar tace.

Aleg o paleta de farduri. Sincer, una oarecare la ora asta, în intenția să facem ceva natural, din 2 motive: vârsta ei și oboseala mea. „NUUU dragă! Nu cu alea, zici că-s moartă. Cu ĂĂĂĂĂLA să mă faci” și indică către un mov rece și închis. „Și ruj roșu vreau”.

Doooamne ferește.  Femeia are părul blond, mai exact galben – pui, vârsta 60+. Explică-i tu acum decent și frumos, că un NUDE ar arăta MUULT mai bine și faptul că nu vrei să-i pui MOV la ochi și ROȘU la buze nu e din cauza că nu ai ști s-o faci, după cum crede ea, dar pur și simplu vrei să arate cochet și decent, nu ca un travestit ieșit la pensie!

După vreo 10 minute de argumente solide urmate de poze cu machiaje potrivite și nepotrivite vârstei, femeia cedează. Cu inima grea renunță la mov și acceptă piersicuța, dar îi vine altă idee genială. „Vreau tuș din ăla lung, să–mi alungească ochii” și îmi flutură sub nas o poză de pe Pinterest cu o domnișoară de vreo 18 anișori  și un cat-eye până la tâmple . Bun.  Now this is challenge! Cum îi explic eu acum că la ora asta după 15 cliente nici de ar avea ochii perfecți, nu-i mai fac eyeliner că nah, îmi tremură mâna deja. Sunt om și eu, nu roboțel, iar pe o  pleoapă de 60+ eyelinerul acela va arăta foarte departe de sexy și mult mai aproape de Drag Queen!

Aleg variată safe: „Știți, anul acesta nu se mai poartă eyeliner, dar totuși vi-l fac din fard la baza genelor, vă va sublinia frumusețea naturală a ochilor dar mai ales (acum vine formula magică) ÎNTINEREȘTE!” Primesc un mare accept și vizualizez din nou patul acela din capul meu care are deja și un pahar de Jack pe noptieră. Nu de alta, dar la starea asta, vinul parcă nu ar face față.

Continuăm cu sprâncenele unde aflu că până acum mi-am irosit viața total degeaba și că sprânceana neagră în forma mirată de semicerc e foarte seducătoare, mărește ochiul și azi o „vrem”. Rapid analizez starea mea care indică „Battery critically low” și îmi dau seama că fericirea clientei mele e mai presus de orice și nu are rost să o contrazic.  „Poate un maro și o formă mai naturală…?” se întâlnește cu un NU categoric urmat de sfaturile celor „mai trecuți prin viață” pe care le ascult cu un interes de neimaginat.

Ajungem la buze. „Vreau roșu” – aud de la soacra femeii, pe care deși n-o cunosc, mi-e milă de ea. „Roșu să fie, doamnă” – confirm dorința ei și cu ultimii 2% din putere, desenez niște buze subțiri, roșii care deși nu i se potrivesc deloc, ea le găsește perfecte. Fixez machiajul, o privesc zâmbind  și teatral îmi măresc ochii și exclam : „Arătați minunat!”  Cruella  își analizează chipul în oglindă și vine cu pledoaria finală: „Mda, e ok. Dacă îmi făceai și ochii cu mov, cum am vrut, era mult mai bine. Dar până vin data viitoare, poate mai înveți și tu. ”

Jaaack! Wait for me, here I come! Please be double!

Sursa foto: Pinterest